Home / Acasa / Aşezare Geografică

Aşezare Geografică

Pechea

Una dintre cele mai mari localităţi ale judeţului Galaţi este şi comuna Pechea, situată în partea de sud, la 34 km de municipiul Galaţi. Drumul judeţean, ce face legătura cu municipiul Tecuci, este singura cale de acces – calea ferată aflându-se la 16 km, staţia CFR Independenţa – fiind punctul ce deserveşte comuna. La est se învecinează cu comuna Smârdan, la vest, cu Griviţa şi Iveşti, la nord cu Rediu şi Costache Negri iar la sud-vest cu Slobozia Conache.Ultimul recensământ indică o populaţie de 11.485 locuitori în Pechea, din care 5.965 femei şi 5.520 bărbaţi, iar pe o suprafaţă de 8.500 ha sunt construite 3.011 locuinţe, având în total un număr de 10.560 de camere.

Daca facem o comparaţie cu datele statistice din anul 1905 şi cele din 1998, putem cu mândrie să constatăm uriaşul salt, atât cantitativ cât şi calitativ al bunăstării oamenilor.Şi pentru a vă menţine în universul statistic, vă prezint şi ultimul inventar al efectivelor de animale: 760 de cabaline, 1.540 de bovine, 2.120 de por­cine, 7.240 de ovine, peste 22.300 de păsări şi 45 familii de stupi cu albine. Comuna Pechea este înconjurată de dealuri, despărţite de pârâul Suhurlui, martor discret al multor evenimente în decursul timpului. Podul peste pârâu, construit în perioada anilor 1971-1976, atrage atenţia drumeţului că se apropie de centrul localităţii.

Silueta singurei biserici, construite de moşierul Moruzzi, în decurs de 8 ani şi sfinţită în 1887, se arată privirii pe partea stângă a şoselei, bine dosită, vara, de frunzişul copacilor.

In vara anului 1998, preotul loan Lungeanu, cu sprijinul a 640 de familii de enoriaşi creştini ortodocşi, a început să construiască, pe pământul donat de un credincios, o nouă biserică având hramul „Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril”, dar lucrarea avansează anevoios din lipsă de bani.

Am punctat acest lucru în speranţa că voi trezi în inimile viitorilor cititori ai monografiei, acel senti­ment de mândrie, de ctitori ai sfântului lăcaş. Dar, să nu ne abatem prea mult de la itinerariul nostru geografic şi să-l avertizăm pe măria sa cititorul, drumeţ doar cu ochii minţii, la început că, în dreptul căminului cultural, drumul se deschide la dreapta spre satul Suhurlui, al doilea sat după Lupele, situat în Valea Lozovei, la 7 km spre nord, cu o populaţie de numai 120 locuitori.Şoseaua judeţeană străbate comuna, şerpuind, printre dealuri, spre comunele: Costache Negri, Cudalbi, Valea Mărului, Matca, Tecuci.

Nu putem să părăsim perimetrul comunei Pechea, fără a aminti despre vegetaţia şi fauna zonei, despre clima pe care o suportă locuitorii acestor meleaguri. Vegetaţia arealului comunei Pechea alternează, la limita specifică zonei de deal şi câmpie.

Valea Suhurluiului, unde sunt bogate resurse de apă, a favorizat dezvoltarea cu precădere a salciei alburii, crinului de baltă, pipirigului, a papurei, a troscotului de apă, precum şi al altor plante. Trebuie avute în vedere şi cantităţile mici de apă din sol, datorate, în special, precipitaţiilor reduse din timpul anului, iar soarele arzător ai verii a determinat, în bună măsură, răspândirea perenelor ierboase sau a unor leguminoase care au capacitate de a păstra apa şi substanţele nutritive. Pentru a împiedica procesul de eroziune al solului, pe versanţii dealurilor s-au cultivat, cu precădere, pomii fructiferi şi viţa de vie, iar pe terenurile plane, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartoful, porumbul etc.

Nu au lipsit nici culturile de mazăre, grâu, fasole, secară, ovăz, orz, în locurile unde procesul de eroziune prezintă forme moderate, iar în lunca Suhurluiului şi Lozovei, culturi cu lucernă galbenă şi trifoi. Pentru a opri procesul de eroziune, în ultimii ani s-au plantat perdele protectoare de salcâm, prea mici totuşi faţă de necesităţile zonei.

Fauna, specifică zonei de stepă, cuprinde cele mai răspândite păsări ca: fazanul, sticletele, cucul, piţigoiul mare, mierla neagră şi mierla gulerată, prepeliţa, potârnichea, vrabia de casă, graurul, pupăza, cioara, turturica, ciocănitoarea iar în păduri se găsesc porci mistreţi, vulpi, căpriori, lupi şi alte animale sălbatice. Printr-o mai mare grijă însă omul poate contribui la păstrarea faunei şi florei locale, dar şi la îmbunătăţirea condiţiilor pentru diversificare.

Aminteam, mai înainte, de necesitatea împăduririi unor zone mai întinse cu salcâm, stejar brumăriu sau alte esenţe pentru a opri, atât procesul de eroziune, dar mai ales pentru a opune rezistenţă crivăţului dev­astator din timpul iernii, care determină o accentuată scădere a temperaturii, iar vara secetă şi căldurile excesive.

De aceea, la Pechea şi în zonele limitrofe, toate cele patru anotimpuri capătă alte dimensiuni. Primăvara este scurtă, cu ploi reci şi rareori cu zile frumoase, vara este secetoasă în general, toamna este mai lungă, iar iarna cantităţile de zăpadă sunt reduse. Pârâul Suhurlui, transportă mici cantităţi de apă, rareori, în perioadele cu ploi abundente, ieşind din matcă şi inundând valea. El se formează din alte două pârâiaşe: Suhurluiul cu apă şi Suhurluiul sec şi, după ce străbate comunele Pechea, Slobozia Conachi, se varsă în Şiret, în partea de sud a comunei Piscu.

Aşa cum spuneam la începutul monografiei, reţeaua hidrografică a comunei Pechea este foarte bogată; în părţile mai ridicate, apa fiind rece şi gustoasă, iar în luncă este „sălcie”, având o concen­traţie mai mare de sare. în general, necesarul de apă potabilă este asigurat prin reţeaua vastă de fântâni. în pas cu cerinţele timpului pe care-l trăim, în perimetrul comunei, se află o conductă de aducţiune ce comple­tează acest necesar, mai ales în zonele unde există o aglomeraţie urbană mare, la blocurile de locuinţe, şcoli, dispensar, spital, în complexele pentru creşterea animalelor.

Dar să nu uităm principala bogăţie naturală, solul! Pe cuprinsul comunei Pechea, solul este variat, de la brun-roşcat de pădure, din zonele deluroase, la cernoziom, în zona de câmpie. Cele mai fertile terenuri se găsesc pe platourile şi terasele interfluviale, unde stratul de humus calcic asigură o bună dezvoltare a gramineelor şi dicotiledonatelor.

De altfel, formele variate de relief specifice zonei Pechea, cât şi microclimatul, au favorizat dezvoltarea tuturor culturilor. Necesarul de apă a fost suplinit prin construirea, în zonă, a unui important canal de irigiaţii care, din păcate, în ultimul timp, a fost dat uitării, aflându-se într-o avansată stare de degradare. Subliniez faptul că, teritoriul comunei Pechea oferă condiţii propice dezvoltării agricole, cât şi creşterii animalelor, surse de venit ce pot asigura harnicilor gospodari un trai bun, fiecăruia însă pe măsura priceperii şi efortului depus! De-a lungul timpului, agricultorii de aici au obţinut producţii record, multe dintre ele fiind răsplătite cu ordine şi medalii.

Despre comuna Pechea şi despre oamenii ei s- au publicat mii şi mii de articole în presa vremii, comuna şi-a aflat locul şi în cărţile de reportaje, în monografiile judeţului Galaţi, s-a făcut chiar şi un film de lung metraj, intitulat „Ultima generaţie de săraci”, care, în acei ani, a rulat în mai toate cinematografele din ţară. Nu mă sfiesc să afirm că Pechea a devenit o… legendă. Astăzi, ne străduim să o păstrăm şi, de ce nu, să o îmbogăţim cu noi valenţe si simboluri.

 

PECHEA  Leagan de civilizatie pe Suhurlui  1999

(Ioan Marinescu)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Scroll To Top